The party never stops

La TIFF, tentaţiile sînt multiple. Filmele – programate de aşa natură încît e imposibil să n-ai bătăi de cap în încercarea de a “acoperi” cît mai multe sali şi filme interesante – workshopurile, întîlnirile cu regizorii şi invitaţii (gen… Winders, pe care l-am ratat la TIFF Lounge, dar nu şi la petrecerea de la Hotel Continental) şi PETRECERILE!

Multiple tentaţii, multiple petreceri. Cei care merg an de an la festival pot să vă spună – cele mai faine sînt petrecerea Kodak de la Chios (în fiecare an), petrecerea de început, oferită de sponsori, cea de final şi Gulaş-Party-ul oferit de unguri. Anul ăsta, petrecerile faine au fost la DaVinci, oferită de Groupama şi AGICOA, cea de la Chios şi cea de la Hotel Continental, hotelul acela închis în restul timpului, dar care în ultima noapte a festivalului a înviat şi, chiar în lipsa toaletelor şi a apei curente, a devenit locaţia fantomatică a unei petreceri wild, la care s-a şi dansat, chiar destul de frenetic în unele momente. DJ-ei, băuturi la discreţie, fanfară, oameni celebri veniţi să se distreze, Wenders, din nou, aproape gata să danseze, Donata alături de el, cu aparatul foto pe umăr (cînd al lui, cînd al ei). Mîncare deloc (de înţeles, după ultimele două party-uri de food şi mai puţin de drinks). Dar atmosferă. Nu mă întrebaţi ce e aia, că nu ştiu să vă explic altfel decît empiric: e chestia aia care te face să te simţi bine şi dacă ai un deficit de somn de vreo 40 de ore-săptămînă, e cea care te face să dansezi chiar dacă te bat pantofii, să zîmbeşti chiar dacă n-ai niciun motiv (şi nici nu ai băut), care te face să vrei să vorbeşti cu aproape oricine, chiar dacă nu e neapărat genul tău. Care te face să-ţi vină să te duci să vorbeşti cu Wim Wenders, legenda, chiar dacă eşti genul care mai degrabă le-ar lăsa pe vedete în pace, gîndindu-te că oricum nu poţi schimba decît banalităţi gen: I love your movies, din partea ta şi politeţuri din partea lui.

Din ce se vede, ăsta e un text despre Wim Wenders. Motiv pentru care mă duc să-mi fac mea culpa. Pentru că eu nu scriu despre vedete, right?

Advertisement

About gadjodillo

Mostly here than out there.
This entry was posted in blog de festival, festival de film and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s