Tzitzele Labinei Mitevska (pe care le stiam din “I Want You”) au ramas la fel, desi ea a imbatrinit si nu mai arata defel ca ea insasi din I Want You.
Doua filme despre Ulrik: probabil un nume destul de ofertant in zona nordica si nu numai. In Turistas, un chilean vopsit blond in cap se da drept norvegianul Ulrik ca sa-si faca prieteni. Al doilea am uitat in ce film era. Dar era sigur.
Slovenka e povestea tipica pentru descurajat tinerele cuminti si inteligente de la a se prostitua, in virtutea unei idei romantice cum ca prostitutia este un fleac pentru o femeie inteligenta, nu de alta, dar ii poate ea invirti pe degete pe barbati.
No more movies despre “clash of civilisation”, “cultural diferences” and stuff. Conform unei venerabile doamne critic de film din Argentina, anul asta au fost trei mari subiecte (eu am identificat doar doua dintre ele, probabil am vazut filme diferite): pasiunea, relatia mama-fiu (sau parinti-copii, intr-un sens mai larg) si familia, intr-un sens si mai larg. Eu ca teme moartea, familia (relatiile parinti-copii) si sense of self/cautarea identitatii.
Unii ar spune ca toate filmele astea sint despre alienare sau despre cum sa o invingi. Altii, ca sint despre oameni care sint tradati, de ceilalti sau de idei sau de ei insisi – si despre cum sa-ti recistigi increderea.
Buddha is so full of shit, zice un personaj din Everything strange and new. Daca traduci doar o parte a frazei, si anume finalul, aproape ca e hazliu. De obicei budele sint full of shit.
Un SF maghiar, Transmisiunea, mi-a provocat reflectii legate de cantitatea de straniu sau nou intr-un film despre o societate a viitorului. Cit dintr-un oras trebuie sa semene cu ce e acum si cit tre’sa difere, ca sa creezi credibilitate pentru povestea ta? De fapt, Transmisiunea nu e SF, e doar o “distopie”. De exemplu, oamenii din filmul ala n-au mincare, fac cu greu rost de ea, dar au whisky si lamiie pe masa. It does suck, isn’t it?
Scriam miercuri in carnetelul meu: azi a fost ziua de tribut platit lui Daneliuc la TIFF. Doar filme incarcate, tensionate, prea pline de ciudatenii gratuite. But it could be my biased view of my biased selection of movies.
“Intr-o tara in care se vindeau numai citeva sute de albume de arta pe an, Adevarul a demonstrat nevoia de cultura a romanilor.” (identificati voi erorile logice din enuntul de mai sus). Eu zic ca a demonstrat cel mult snobismul romanilor. E fain sa ai o colectie de albume in biblioteca, nu? Nu de alta, dar noua manie de colectionar a romanilor s-a intins de la timbre si bibelouri spre carti. Din pacate, zic. Atitia copaci taiati degeaba…
Filmele au fost programate de asa natura incit se suprapuneau cele romanesti intr-un mod destul de enervant. De altfel, programarea a fost one of the biggest issues. O sa revin pe tema asta.
Aerul de improvizatie din casa unei persoane reflecta haosul din mintea acesteia. Aurora. Sau nu.
