Povestas(h) de festival

Trei zile la rind, NexT a insemnat, pe linga filme, si seminarii si workshopuri – la Orange Concept Store.

In prima zi, s-a vorbit despre ce poate face un agent pentru un artist. David Flynn a vorbit pe tema asta. El reprezinta United Talents Agency.

Tot miercuri a vorbit si Cristi Mungiu: master class de regie de film.

Joi, a fost ziua sound designului. Sirli si Travis.

Nu am ajuns, fireste, nici miercuri, nici joi. Aveam ore cu anul III, dar sper sa gasesc vreo inregistrare audio, macar cu unele din workshopurile pe care le-am pierdut.

Dar sa va povestesc despre Jamie Travis. Primul lucru demn de notat este ca nu l-am cunoscut, desi am senzatia ca il cunosc. E meticulos si totusi nebun. Inventiv, dar plin de complexe. Asa l-am “lecturat” eu dupa Trilogia de anul trecut. Bine, e adevarat ca ma asteptam sa fie un om pe la vreo 45 de ani – dar e posibil sa aiba de-a face cu culorile din film, un fel de anii 70-80 stralucitori si kitsch; dar kitsch cu mesaj si intentie. Lumea lui roz si vernil e aproape onirica, desi in cheie tragica.

Deci, Jamie Travis a tinut un seminar despre sound design: cit de importanta e coloana sonora pentru un regizor?

Vineri au fost trei. Si singura zi cind am ajuns si am stat si am ascultat si am facut networking. Mai intii, sa precizez ca a fost vorba destul de in extenso despre scurt metraje. Importanta festivalurilor pentru cariera viitoare a unui realizator de filme [traduc si io cum pot...], unde s-au asezat la aceeasi masa oameni care, in mod normal, se bat pe filmele bune – iar asta se intimpla din cauza unei prevederi care se aplica la unele festivaluri: regula premierei. Adica: iti inscrii filmul la festivalul meu doar daca nu l-ai mai dus la nici un alt festival pina acum. Bernard Payen, Dimitris Kerkinos, Anna Hoffmann, Natalie Lettenwitsch, Shane Smith, Clementine Mourao-Ferreira, Txema Munoz Lopez, Anders Annikas.

Concluzii: daca vrei sa fii cunoscut, du-ti filmul la festivaluri; nu abuza de siglele festivalurilor la care nu ai fost selectat ci te-ai dus si ai platit pentru screening si nu ti le lipi pe generic – poate sa para de prost gust; la festivaluri, fa networking; fii oricind pregatit sa vorbesti despre proiectele viitoare; du materiale promotionale, carduri; foloseste elemente neconventionale pentru promovarea vizionarii filmului tau.

Al doilea de vineri: How/where to sell a short film.

Aici lucrurile se complica. Atita timp cit vorbeam doar de prezenta in festivaluri, parea simplu. Dar sa vinzi… Invitatii – Jean Charles Mille, Shane Smith si parca au mai vorbit si altii – nu s-au pus de acord decit asupra unui lucru: ce vinde este comedia si sexul. Deci, nu drame, nu filme cu dialog, nu filme complicate. In rest au avut pareri diferite – chiar si privind faptul ca scurt metrajul aduce sau nu bani. Oricum, metodele de a vinde un film sint multe. Caile, la fel. Internetul e o cale; noile platforme. Tinarul de la FutureShorts, Fabien Riggall, le considera benefice; ceilalti spun ca ele ar duce doar la indepartarea televiziunilor care ar fi putut sa le cumpere. Pareri impartite, la fel ca experientele. Bref, un film se vinde daca nu pune probleme legate de drepturile de autor privind imaginea, muzica. Daca e vesel si e despre sex. Cum ar veni, viu. Dar asta nu inseamna ca celalalte nu pot avea succes.

Al treilea seminar de vineri: Cat de important este regizorul in decizia co-producatorilor de a se implica intr-un proiect? cu Renate Roginas, Simon Perry, Meinolf Zurhorst, Karl Baumgartner, Rik Vermeulen. Aici, bineinteles, s-a vorbit despre a avea nume. Despre decizia a de face o coproductie. Despre traiectul normal al unui tinar regizor: mai intii un film national, ancorat in zona sa, apoi unul in coproductie, sa demonstreze ca-l tin puterile si pe probleme universale. S-a mai amintit si marota aia cum ca nu e bine ca un om sa fie si regizor, si scenarist si producator. Ca e rau sa isi asume toate aceste roluri. E drept, nu e chiar ok sa-ti irosesti energia incercind sa-ti vinzi filmul, dar daca ai ocazia sa-l prezinti, nu ezita. Ocazia sau cunostintele/persoanele potrivite.Apoi s-a ajuns iar la a se discuta despre bani si producatori, cote de piata, nise, cote de productie nationala, inchiderea unor piete fata de coproductii (de exemplu, Germania), sloturi de fonduri dedicate special filmelor pentru si despre minoritati…

Oricum, cine are urechi de auzit, sa auda.